Dezvoltarea morală este un aspect fundamental al dezvoltării umane, care a fost studiat îndelung și în profunzime de-a lungul anilor. Lawrence Kohlberg, un psiholog american remarcabil, și-a adus o contribuție semnificativă în acest domeniu prin dezvoltarea teoriei sale asupra dezvoltării morale. Teoria lui Kohlberg este fundamentată pe ideea că moralitatea evoluează în etape distincte, iar individul parcurge aceste etape pe parcursul vieții sale. Kohlberg a dezvoltat teoria sa în urma cercetărilor extinse și a investigațiilor longitudinale asupra dezvoltării morale.
Primul nivel, nivelul preconvențional, este caracterizat de moralitatea bazată pe recompense și pedepse. Individul în această etapă se ghidează de faptul că evită pedepsele și obține recompensele. Comportamentul moral este înțeles în termeni simpli, de conformitate cu normele sociale pentru a evita sancțiunile. Cel de-al doilea nivel, nivelul convențional, se bazează pe moralitatea bazată pe norme și valori sociale. În această etapă, indivizii încep să înțeleagă importanța menținerii ordinii sociale și respectării autorităților. Ei consideră că a acționa în conformitate cu normele sociale este esențial pentru buna funcționare a societății. Nivelul postconvențional, ultimul nivel al teoriei lui Kohlberg, implică dezvoltarea unei moralități bazate pe principii etice personale și universale. Aici, indivizii încep să pună în discuție normele sociale și pot acționa în conformitate cu propriile convingeri morale, chiar dacă acestea contravin legilor sau așteptărilor sociale. Această etapă este adesea asociată cu o înțelegere mai profundă a drepturilor individuale și a justiției.
Impactul teoriei lui Kohlberg asupra psihologiei și educației este semnificativ. Această teorie implică faptul că finalitatea educației nu este nici frica (de pedepse), nici convenționalitatea (conformarea la reguli), ci autenticitatea și asumarea misiunii personale. Cu toate că omul trece prin acetste stadii la vârste diferite în dezvoltarea sa este extrem de simplist să considerăm actul educațional încununat cu succes atunci când individul rămâne la unul din cele 2 nivele intermediare.
Indiferent dacă tânărul acționează din frică de repercursiuni sau din dorința de apartenență acesta se află încă, la un nivel de sub-dezvoltare emoțional-mentală și are nevoie să atingă conștiința de sine. Prin urmare se impune expunerea și familiarizarea treptată cu unelte și dinamici care îi solicită intenția personală, capacitatea de decizie și asumarea responsabilității pe întreg parcursul educațional, până în momentul în care el capătă abilități în acest sens și este capabil de auto-guvernare. Evitarea responsabilizării și supunerea față de autoritate nu fac decât să prelungească acestă etapă de infantilitate emoțională.
În concluzie, o societate bazată pe integritate transcende jocul autorității impuse, care se pare, este necesar doar în stadiile incipiente ale dezvoltării moralității. Un cetățean matur, conștient de propriile valori și de misiunea pe care și-a asumat-o în lume va acționa nu pentru răsplăți externe (salariu) ci în virtutea împlinirii personale pe care acțiunile sale o manifestă. Dar oare, ne dorim astfel de cetățeni? Oameni puternici, imposibil de cumpărat?
Comments