Blog

Sase specialisti britanici in educatie timpurie, recunoscuti pentru contributia la performanta unor institutii de invatamant prestigioase, din intreaga lume, vor oferi, timp de trei zile training gratuit educatorilor din tara noastra. Evenimentul va avea loc in perioada 6-8 noiembrie.

Astfel, in intervalul 6-8 noiembrie, la Camera de Comert si Industrie a Romaniei, va avea loc cea de-a VI-a editie a Conferintei de Educatie Timpurie. Evenimentul organizat de Fundatia Acorns, prin divizia de training First7 – Parents & Educators Coaching, se adreseaza educatorilor, invatatorilor. psihologilor, pedagogilor, ingrijitorilor si asistentilor medicali din crese, gradinite si scoli, precum si coordonatorilor responsabili cu intocmirea planificarilor pentru activitatile educationale ale copiilor cu varste intre 0 si 10 ani.

Accesul este GRATUIT pentru personalul din sistemul public de invatamant prescolar si primar.

Tema ”Tehnologie si dezvoltarea inteligentei matematice” va fi abordata pe parcursul celor 3 zile de evenimentde . Din sesiunile de training, cadrele didactice vor putea intelege mai bine nevoile de educatie ale generatiilor actuale, isi vor putea insusi strategii si seturi de activitati usor de aplicat la clasa, iar abordarea interactiva le va trezi entuziasmul si dorinta de autodepasire, atat pe plan profesional, cat si personal.

Cei 6 experti in educatie timpurie prezenti la Conferinta de Educatie Timpurie sunt:

Helen Battelley este consultant, antrenor, autor si speaker de renume international in domeniul dezvoltarii fizice si miscarii in educatia timpurie si primara. In cadrul conferintei de anul acesta, Helen va prezenta un seminar practic numit Maths Movers - cum sa inspiri invatarea matematicii folosind miscarea.

Martin Bailey este specialist in educatie prin tehnologie si organizeaza ateliere pentru copii si sesiuni de formare a personalului din invatamant, cu scopul de a „aduce curricula la viata” prin utilizarea inovatiei. In sesiunea sa, va impartasi o gama larga de activitati prin care copiii cu varsta cuprinsa intre 3 si 10 ani pot invata usor concepte legate de tehnologia informatiei si a comunicatiilor.

Anita Curtis este trainer si planificator calificat in domeniul educatiei timpurii. Energia si pasiunea cu care lucreaza au facut ca sesiunile ei sa fie recunoscute pe plan international. In cadrul Conferintei de Educatie Timpurie, Anita va impartasi un set de idei, strategii si solutii practice pentru a face matematica magica.

Will Hussey este unul dintre cel mai bine vanduti autori si vorbitori din domeniul educatiei.Specialistul in educatie considera ca rolul educatorilor este de a stimula aspiratiile copiilor, talentele si pasiunile lor. In cadrul sesiunii de la Bucuresti, Will va incuraja gandirea creativa a educatorilor prin activitati fizice si spirit de aventura, pentru a crea un act educational performant si placut.

Ali McClure este autor, profesor-instructor, consultant in educatia timpurie, coordonator educational pentru copiii cu nevoi speciale si mama a trei baieti adolescenti. In cadrul Conferintei de Educatie Timpurie, Ali va prezenta conceptul de Sticky Maths - invatarea care se lipeste si va oferi exemple de activitati practice care fac matematica memorabila si semnificativa.

Pamela Mundy este consultant, speaker, autor reputat in domeniul educatiei timpurii si colaboreaza in calitate de expert international cu numeroase organizatii internationale. In viziunea acesteia, rolul scolilor este de a le asigura copiilor un mediu fara bariere, iar sesiunea sa va fi concentrata pe dezvoltarea abilitatilor de gandire creativa si pe invatare bazata pe cercetare si testare.

Dupa ce editiile anterioare au abordat subiecte precum: educatia pozitiva, inteligenta emotionala sau impactul mediului in procesul educational, prin tema de anul acesta, organizatorii isi propun sa completeze pregatirea cadrelor didactice pentru formarea unor generatii ce vor cunoaste succesul, atat pe plan profesional, cat si personal.

Anul acesta, pentru prima data, Conferinta de Educatie Timpurie se organizeaza si intr-un oras din afara Bucurestiului, la Suceava, pe 9 noiembrie. Cu sprijinul Casei Corpului Didactic Suceava, al Inspectoratului Scolar Suceava si al Liceului Filadelfia va fi oferit training gratuit unui numar de peste 250 de educatori din regiune. Sesiunile vor fi sustinute de Anita Curtis si de Helen Battelley.

FIRST7 Parents & Educators Coaching este primul centru pentru educatie timpurie din Romania dedicat dezvoltarii armonioase a copilului si oferirii sprijinului corespunzator educatorilor, parintilor si celor implicati in procesul de crestere si educare a acestuia, de la nastere si pana la 10 ani.

Sursa articol: Wall-Street.ro

Sursa foto: shutterstock

Joi, 24 octombrie 2019 a avut loc evenimentul care marchează finalizarea proiectului „Acces la educație incluzivă de calitate pentru copiii CES cu deficiențe auditive și vizuale (EDU-CES)”. În cadrul acestui eveniment echipa de proiect a prezentat cele 4 propuneri de politici publice alternative elaborate în cadrul proiectului și aflate încă, în curs de ajustare.

Mulțumim participanților pentru prezență și implicarea în discuția despre cum putem contribui la crearea unor școli mai incluzive.

“Cât progres se datorează creșterii și dezvoltării naturale? Cât progres vine odată cu programul educațional al școlii?”, scrie Oana Moraru, pedagog și fondator de școală privată, într-un text în care avertizează că școala românească este un “sistem nemonitorizat și necontrolat de funcții de feed-back”.

“Se dau la Capacitate subiecte din ce în ce mai simple nu pentru că am ajuns proști cu toții, ci pentru că nu ai pe ce construi din spate. Doar mimetic. Copiii vin din clasele din urmă cu decalaje deja cronicizate“, susține aceasta.

Textul Oanei Moraru, publicat pe contul său de Facebook:

“Știu că suntem toți la treabă în clase și că, într-o măsură sau alta, toți muncim, tragem, obosim.

Rareori însă – într-un sistem nemonitorizat și necontrolat de funcții de feed-back – munca asta la clasă are și caracter trasformațional, cuantificabil. Nu știm ce progrese fac în școli copiii noștri. Cât progres se datorează creșterii și dezvoltării naturale? Cât progres vine odată cu programul educațional al școlii? Câtă creștere din mediile informale, online sau academice plătite, prin meditații acasă?

Din ce văd eu, este așa:

• 1. Copiii care intră în grădinițe și clase primare cu probleme de atenție, vocabular sărac, coordonare motrică fină și grosieră slabe, logică dezorganizată, ies din școli și grădinițe tot cu probleme de atenție, tot cu decalaje în limbaj, cu stângăcii motrice, cu pași logici incipienți în gândire.

Ce intră slab iese slab. Ce intră de top iese de top. Ce intră cu mari dificultăți iese și mai etichetat, învinovățit, rușinat. Cu ceva excepții și pedagogi cu har care nu au însă impact generalizat pe media copiilor dintr-o comunitate sau alta. Și nici putere de a-și propaga bunele practici către ceilalți profesori.

• 2. Copiii care intră la gimnaziu cu probleme de scriere corectă ajung să termine bacalaureatul tot cu probleme de scriere. Cei care citesc mecanic după ciclul primar nu mai sunt niciodată învățați să lucreze cu textul. Rareori profesorul de fizică, istorie, geografie stimulează conștient abilitatea copiilor de a extrage și folosi informație dintr-un text. De obicei, predarea e asociată cu furnizarea de planuri sau scheme de lecție, in cel mai fericit caz.

La clasele a VII-a și a VIII-a profesorul de română are de alcătuit comentarii pe marginea textelor literare cu elevi care nu au fost nicând ghidați programatic în trecerea de la gândirea concretă la cea metaforică, sugestivă, abstractă. Toată lumea se așteaptă ca acest salt să rămână în responsabilitatea copilului și este adesea confundat cu voința lui sau conștiinciozitatea personală. De aceea se adoptă învățarea unor schelete de comentarii-standard, unde copiii înlocuiesc mecanic idei preformulate de profesor.

La matematică se trage pentru examen. Foarte puțin pe ceea ce produce elasticitate, decizie, analiză și strategie în gândire. Se dau la Capacitate subiecte din ce în ce mai simple nu pentru că am ajuns proști cu toții, ci pentru că nu ai pe ce construi din spate. Doar mimetic. Copiii vin din clasele din urmă cu decalaje deja cronicizate.

• 3. La licee, copiii buni sunt separați de ceilalți printr-un sistem național transparent de segregare intelectuală. Anturajele bune de elevi supraviețuiesc pe elitism social și unul profesional – mai rar în clase și cel mai mult în case, la meditații. Cei mai mulți copii buni abia așteaptă să termine liceul încă de la clasa a IX-a. Ei se prind cel mai repede de calitatea oamenilor din clasă, nu mai au așteptari – exact la vârsta când o laudă sau un triumf academic cât de mic face ar putea face minuni pentru traseul lor profesional încă neales. Majoritatea tinerilor termină clasa a XII-a fără să știe ce le aduce plăcere, ce chemare au, ce facultate pot alege – alta decât cea trasată de ambițiile parentale și de șantajele de tipul “am băgat atâți bani în tine…, “

Cei aruncați la licee slabe sunt făcuți “golani” și “curve” de chiar profesorii lor de clasă, uneori. Asta am auzit-o ieri de la un director de liceu care îmi e prieten. Nimeni nu mai speră mare lucru pentru ei, dar nimeni nu își asumă că, de fapt, încă din grădinițe, copiii ăștia au fost târâți orbește prin 8-10 clase, fără intervenții transformatoare de niciun fel.

Sigur, mai sunt și familiile – neimplicate, needucate, neatente, obosite, agitate etc. Nu avem voie să dăm vina pe ele. Sistemele educaționale se creează pornind de la realitatea imediată, pe măsura ei și în întâmpinarea ei; exact ca planul unei lecții – care trebuie să pornească exact de la cine e în clasă, nu de la ce scrie în Programă că ar trebui să fie în clasă. Părinții – așa cum sunt – trebuie luați sub aripa școlii, consiliați, îndrumați, responsabilizați.

Avem cel mai netrasformațional sistem de educație din Europa.

Avem, pe hârtie, standarde de lucru și deziderate extraordinare.

Avem dezbateri, evenimente pe educație o groază.

Avem organisme de control, inspectori și experți cocoțați piramidal pe umerii celuilalt, până sus de tot.

Nu avem oameni care să responsabilizeze alți oameni. Ne apărăm unul altuia nepăsarea, nerelevanța, orele de program.

Între timp, da, muncim și suntem și obosiți.”